Probabil ai mai întâlnit termenii: atașament anxios, atașament evitant, atașament sigur. Apar în meme-uri, în podcasturi și în sfaturile despre relații de peste tot. Sub versiunea de pe internet există însă cercetare reală, mai utilă și mai încurajatoare decât sugerează majoritatea postărilor.

Acest ghid explică ce sunt stilurile de atașament, cum arată fiecare în dating și în relații și cum poți folosi ideea fără s-o transformi într-o etichetă.

De unde vine teoria atașamentului

Teoria atașamentului a pornit de la munca lui John Bowlby și a Marei Ainsworth, care au studiat cum se leagă bebelușii de persoanele care îi îngrijesc. În 1987, Cindy Hazan și Phillip Shaver au aplicat ideea la adulți. Ei au cerut oamenilor să aleagă descrierea care se potrivea cel mai bine cu felul în care se simțeau și se comportau în relațiile romantice. Au folosit aceleași trei categorii pe care Ainsworth le găsise la sugari: sigur, evitant și anxios (numit adesea anxios-ambivalent).

Mai târziu, cercetătoarea Kim Bartholomew a descris atașamentul adult pe două dimensiuni:

  • Anxietatea de atașament: teama că un partner te va respinge sau te va părăsi.
  • Evitarea în atașament: disconfortul față de apropiere și față de a depinde de ceilalți.

Combinând niveluri scăzute și ridicate ale fiecăreia, ajungi la patru stiluri.

Cele patru stiluri de atașament

Atașamentul sigur

Anxietate scăzută, evitare scăzută. Oamenii cu atașament sigur se simt în general bine și cu apropierea, și cu independența. Într-un conflict tind să spună ce gândesc, să asculte și să repare. Exemplu de mesaj: „Hei, am văzut târziu mesajul. Nu pot vorbi acum, te sun la 8?” A fi sigur nu înseamnă că nu te simți niciodată nesigur. Înseamnă că aceste stări trec fără să preia controlul.

Atașamentul anxios (preocupat)

Anxietate ridicată, evitare scăzută. Oamenii cu stil anxios tind să își dorească multă apropiere și multă liniștire și observă repede semnele de distanță. Când partenerul tace, gândul „oare am greșit cu ceva?” apare imediat. Pot trimite mai multe mesaje la rând, pot verifica confirmările de citire sau pot simți nevoia să discute pe loc. Punctul forte aici este grija și atenția față de celălalt. Provocarea este că îngrijorarea poate părea un fapt.

Atașamentul evitant (detașat)

Anxietate scăzută, evitare ridicată. Oamenii evitanți prețuiesc independența și tind să se simtă stânjeniți când o relație devine foarte apropiată sau încărcată emoțional. Se pot retrage când lucrurile se intensifică, pot răspunde greu sau pot spune „Am nevoie doar de puțin spațiu”. De obicei nu e vorba că nu le pasă, ci că se simt mai în siguranță când au loc să respire. Provocarea este că distanța poate fi trăită ca respingere de către partener.

Atașamentul temător-evitant (numit și temător)

Anxietate ridicată, evitare ridicată. Oamenii din acest grup își doresc apropierea și, în același timp, se tem de ea. Cineva poate face un gest cald într-o zi și se poate retrage a doua zi, încurcându-se adesea și pe sine, și pe partener. Se descrie adesea ca „vino mai aproape, nu, pleacă”. Poate fi stilul cel mai greu de trăit și, totodată, unul în care relațiile stabile, răbdătoare și sprijinul unui terapeut pot ajuta foarte mult.

Când se întâlnesc stilurile: bucla urmărire și retragere

Unul dintre cele mai cunoscute tipare din cercetarea despre cupluri este cerere și retragere: un partener face un pas spre celălalt ca să vorbească, iar celălalt face un pas înapoi ca să se liniștească. Cu cât unul urmărește mai mult, cu atât celălalt se retrage mai mult, și cu cât celălalt se retrage mai mult, cu atât primul urmărește mai mult. Un partener anxios împreună cu unul evitant poate cădea foarte ușor în această buclă. A o privi ca pe un tipar la care participați amândoi, nu ca pe vina unei singure persoane, este adesea primul pas spre schimbare.

Este stilul tău de atașament fix?

Nu, și acesta este cel mai important lucru. Cercetătorii atașamentului descriu siguranța ca pe ceva care poate crește. Adulții se pot îndrepta spre un stil mai sigur, adesea cu ajutorul unei relații sprijinitoare și de încredere (un partener, un prieten sau un terapeut) și înțelegând cum le-au modelat așteptările experiențele din trecut. Studiile care urmăresc cupluri în timp au constatat și că, atunci când un partener devine mai sigur, celălalt tinde să se miște în aceeași direcție.

Merită știute câteva rezerve:

  • Stilul de atașament nu este un diagnostic și nici un tip de personalitate. Descrie tipare, iar majoritatea oamenilor sunt un amestec.
  • Stilul tău poate arăta diferit cu parteneri diferiți sau în etape diferite ale vieții.
  • Multe teste de pe internet sunt simplificate. Cercetătorii măsoară atașamentul cu chestionare precum scala Experiences in Close Relationships, în care evaluezi cât de mult ești de acord cu afirmații despre relații. Un test poate deschide o discuție, dar nu te poate eticheta.
  • Evită să îți „diagnostichezi” partenerul. Ideea te ajută să te înțelegi pe tine și tiparele tale, nu să câștigi certuri.

Cum folosești asta în viața de zi cu zi

  • Dacă tinzi spre anxios: Fă o pauză înainte să trimiți al treilea mesaj. Întreabă-te de ce ai nevoie și cere direct. Ghidul nostru despre overthinking în relație are pași pentru asta.
  • Dacă tinzi spre evitant: Dacă ai nevoie de spațiu, spune-o și dă o oră de revenire: „Am nevoie de o oră să mă gândesc, putem vorbi la 8?” Fraza asta mică vă protejează pe amândoi.
  • Dacă ai un stil sigur: Ai răbdare. Stabilitatea ta îl ajută pe un partener anxios sau evitant, dar ai și tu dreptul la nevoi și la limite.
  • Dacă ai un stil temător-evitant: Mergi încet, observă mișcarea de du-te-vino și ia în calcul sprijinul unui terapeut format în lucrul cu atașamentul.

Dacă ai vrea ajutor să-ți dai seama ce să spui într-o situație anume, RelationshipAI este un coach AI pentru relație construit în jurul acestor idei. Te poate ajuta să scrii un mesaj, să exersezi o conversație grea sau să înțelegi un tipar. Nu este terapie și nu te poate diagnostica, dar poate fi un loc bun în care să gândești cu voce tare.

Acest articol conține informații generale și nu reprezintă terapie sau sfat medical.

Surse

  • Manual deschis, Lifespan Human Development (Baylor University Libraries): Atașamentul la vârsta adultă
  • Hazan, C. & Shaver, P. (1987). Romantic love conceptualized as an attachment process. Journal of Personality and Social Psychology.
  • Bartholomew, K. (1990). Avoidance of intimacy: An attachment perspective. Journal of Social and Personal Relationships.